Tensiunile in jurul programului nuclear al Iranului revin in prim-planul scenei internationale, pe fondul unei evolutii ingrijoratoare semnalate de Agentia Internationala pentru Energie Atomica (AIEA). Conform unui raport publicat recent de agentia ONU, Teheranul a intensificat in mod semnificativ ritmul de productie a uraniului inalt imbogatit, atingand un prag tot mai apropiat de nivelul necesar fabricarii unei arme nucleare.
In acelasi timp, reprezentantii iranieni insista ca nu urmaresc dezvoltarea unei astfel de arme, catalogand-o ca fiind „inacceptabila”. Intr-un context deja tensionat de relatiile fragile cu Statele Unite si de presiunile constante venite din partea Israelului, aceasta dubla pozitie a Iranului ridica semne de intrebare cu privire la adevaratele intentii ale regimului de la Teheran.
Progres accelerat in procesul de imbogatire: datele AIEA
Potrivit raportului consultat de AFP si Reuters, si prezentat cu doar cateva zile inaintea unei reuniuni a Consiliului guvernatorilor AIEA de la Viena, nivelul uraniului imbogatit la 60% a crescut considerabil. Acest procent este aproape de limita de 90% necesara pentru producerea unei arme nucleare, iar o astfel de acumulare genereaza ingrijorare sporita in randul actorilor internationali.
La 17 mai 2025, Iranul detinea 408,6 kilograme de uraniu imbogatit la 60%, ceea ce reprezinta o crestere de 133,8 kg fata de perioada precedenta de trei luni. Prin comparatie, in intervalul anterior cresterea a fost de 92 de kilograme – un semn clar al acceleratiei deliberate in procesul de productie.
Si mai alarmant este faptul ca cantitatea totala de uraniu imbogatit stocata de Iran a ajuns la 9.247,6 kilograme, de 45 de ori mai mult decat limita stabilita prin Acordul nuclear din 2015 (JCPOA), incheiat intre Teheran si marile puteri.
Reactia AIEA: „Puternica ingrijorare” pentru o tara fara arme nucleare
AIEA, organismul international care monitorizeaza activitatile nucleare la nivel global, si-a exprimat ingrijorarea profunda cu privire la intentiile Iranului, afirmand ca aceasta crestere considerabila a stocurilor este alarmanta pentru o tara care nu detine – cel putin oficial – arme nucleare.
„Aceasta crestere considerabila a productiei doar de catre un stat care nu detine arme nucleare si care nu ar avea, teoretic, nevoie de o asemenea cantitate de material nuclear, ridica o ingrijorare serioasa”, se mentioneaza in raportul agentiei ONU, citat de AFP.
Pozitia oficiala a Iranului: „Suntem impotriva armelor nucleare”
Intr-un discurs televizat sustinut sambata, ministrul adjunct de externe iranian Abbas Araghchi, responsabil cu dosarul nuclear in cadrul diplomatiei de la Teheran, a reiterat ca Iranul nu intentioneaza sa dezvolte arme nucleare, numindu-le „inacceptabile”.
„Daca problema este cea a armelor nucleare, atunci da, noi consideram ca acest tip de arma este inacceptabil. Suntem de acord cu aceasta pozitie”, a declarat oficialul iranian, facand referire la opozitia exprimata de Statele Unite.
Declaratia survine in plin proces de negocieri indirecte intre Washington si Teheran, care cauta o cale de compromis pentru relansarea acordului nuclear din 2015, abandonat de administratia Trump in 2018.
Negocieri blocate: SUA cer renuntarea totala la imbogatire
Unul dintre punctele centrale ale negocierilor este nivelul imbogatirii uraniului. Statele Unite solicita ca Iranul sa renunte complet la procesul de imbogatire peste limitele stabilite anterior, in timp ce Teheranul refuza categoric, invocand dreptul sau suveran de a dezvolta capacitati nucleare civile.
Desi pozitia oficiala a Iranului este ca programul sau nuclear are scopuri exclusiv pasnice, lipsa de transparenta in unele segmente ale procesului, blocarea inspectiilor AIEA in anumite situri si retorica tot mai agresiva fata de Occident alimenteaza suspiciunile privind posibile intentii militare.
Israelul: „Iranul vrea bomba atomica”
Cel mai virulent adversar regional al Iranului, Israelul, a reactionat rapid la publicarea raportului AIEA. Intr-un comunicat emis de biroul de presa al prim-ministrului Benjamin Netanyahu, Israelul a acuzat direct Iranul ca este hotarat sa finalizeze un program de inarmare nucleara.
„In pofida nenumaratelor avertismente ale comunitatii internationale, Iranul este total hotarat sa-si finalizeze programul de inarmare nucleara”, se precizeaza in declaratia oficiala, citata de Reuters. Aceasta afirmatie reinvie temerile ca Israelul ar putea actiona unilateral, inclusiv militar, daca va considera ca Iranul se apropie periculos de linia rosie nucleara.
Un echilibru geopolitic fragil
In Orientul Mijlociu, unde echilibrele de putere sunt adesea instabile, chestiunea nucleara capata o dimensiune strategica sensibila. Iranul este inconjurat de rivali regionali si se confrunta cu presiuni constante din partea SUA, a tarilor europene si a statelor arabe din Golf, precum Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite.
Pe de alta parte, Israelul – considerat de numerosi experti drept singura putere nucleara a regiunii, desi nu a recunoscut oficial acest statut – se simte direct amenintat de progresul Iranului si isi rezerva dreptul de a interveni preventiv.
Cu reuniunea Consiliului guvernatorilor AIEA programata sa aiba loc la Viena peste cateva zile, este de asteptat ca dosarul iranian sa fie din nou in centrul discutiilor. Comunitatea internationala se afla intr-un punct de inflexiune: fie va reusi sa readuca Iranul in cadrul unui acord functional si verificabil, fie va asista la o escaladare periculoasa a tensiunilor care poate degenera in conflict regional.
In plus, anul electoral in SUA si schimbarile de leadership in Europa vor influenta inevitabil cursul negocierilor si determinarea actorilor internationali de a actiona decisiv sau de a adopta o strategie de amanare.
Intr-un context global marcat de instabilitate si competitie geopolitica acutizata, dosarul nuclear iranian ramane unul dintre cele mai sensibile si riscante. Aparenta contradictie dintre declaratiile pacifiste ale diplomatiei iraniene si faptele constatate de AIEA creeaza un climat de neincredere, din care atat diplomatii cat si strategii militari trebuie sa extraga concluzii pragmatice.
Ramane de vazut daca angajamentele de la masa negocierilor vor reusi sa tina pasul cu faptele din teren. Pana atunci, comunitatea internationala va urmari cu mare atentie atat cifrele de imbogatire, cat si discursurile oficiale – in speranta ca nu se pregateste o noua criza majora in Orientul Mijlociu.